Nightmare.

Eram într-un întuneric nedescris.
Nu puteam simţii sau auzii.
Eram întinsă pe-o podea, fină ca pufu' de gaină.
Nu ştiu ce se întamplă cu mine, era ciudat.
Din instinct, mi-am pus mâna la inimă, era acolo şi bătea. M-am ridicat. Nu ştiam ce să fac. În ce parte să mă duc, unde sunt.
Tot ce-mi aduceam aminte era un chip angelic cu trăsături exagerat de frumoase ale unui băiat. Părul sau cârlionţat, ochii lui precum ciocolata neagră, buzele lui de-o culoare mai deschisă decât tenul lui mai alb ca varu'.
Eram într-un abis, depate de casă, de tot. Căutand disperată o ieşire, o lumină, un punct de reper. Ceva cunoscut mie. Dar nimic.
M-am aşezat iar pe podea, cu picioarele la pieptul meu şi cu mâinile înfaşurate în jurul lor. Lacrima mi se scurge pe obraz când dechid ochii şi privesc in gol.
O lumină, slabă, pâlpâind. M-am ridicat şi-am îinceput să alerg în speranţa că o să ajung la aceea lumină, că acea lumină va fii biletul meu de ieşire din acest întuneric.
Înzadar, oricat de mult aş înainta, cu atât mai mult luminiţa ar dispărea.
Disperată, cu rimelu' întins pe faţă, cu paru' desprins din coadă şi dezordonat, mă întind pe podea şi plâng necontenit.
Dilema şi toate cele petrecute mă fac să mi se închidă ochii, şi să adorm...
- Wake-up, girl! IS JUST A NIGHTMARE!
- Slavă Domnului!