
Mi se pare destul de absurd.
@Remember me, ciudat ..
Stau pe spate, mă gândesc extrem de concentrată.
Brusc simnt o lacrimă care-mi curge pe obraz..
Şi-şi sapă rauri a ajunge incet incet langă urechie, şi pe par.
E pierdută.
De ce plâng?
Nu ştiu!
Nu-mi găsesc răspunsu'.
Incerc sa-l găsesc da'-n zadar, n-are rost.
Simnt in adâncu' sufletului ca e ceva.
Răni, zgârieturi, sfaşieturi, cusături peste cusături.
Alte şiruri de lacrimi îşi fac acelaş drum ca prima lacrimă.
Doar laptopu' din camera care face puţină lumină ..
Se-aude uşa. Vine mama.
Şterge-ti lacrimile, idioat-o!
Vezi ce faci s-o faci să plece mai repede sa nu te vadă plangând.
Ah, şi ce coincidentă, cu ochii mai avea treabă.
- Du-te, Du-te, mă descurc. Merci, noapte bună!
A plecat, în sfârsit.
Ma gandesc să ascult o melodie Jessie J - Who you are. Mă inspiră să scriu ceea ce vezi tu acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu