- Nici eu nu-mi pot răspunde la intrebarea asta. Oare, tu știi ?! Poate.
Uită-te la mine, la tine, la noi. Ne purtăm ca doi străini, când defapt noi încă tinem unul la altul și ne ascundem sub mii și mii de draperii. Orgoliu e prea mare. Îți aduci aminte zilele alea, frumoase, când trăiam fiecare clipa la maxim ?! Când nu ne opream din sarutat cu orele ? Când îmi ziceai cât de mult mă iubesti !? Când mă țineai strâns în brațe, și nu-mi mai dadeai drumul. Mă simteam protejată în brațele tale, protejată de orice și oricine. Nici măcar vantul sau ploaia nu mă putea atinge. Nu cât timp erai tu acolo. Nu cât timp erai al meu, iar eu a ta. Ce vremuri erau atunci. Doar eu ți cu tine, îți mai aduci aminte?! Acum tot ce-a mai ramas, sunt amintirile
care ... nu o să dispară niciodată.